Curajul de a fi tu însuți

Mi-am propus să nu dau sfaturi prin aceste gânduri, ci îmi doresc doar ca aceste idei să ajungă la persoanele care au cel mai mare nevoie de acest îndemn: curajul de a fi tu însuți. Și dacă tu ești persoana care citește aceste rânduri înseamnă că undeva, în viața ta, ai nevoie de această îndrumare.


Fusesem invitată acum 1 an, în iunie 2020, în plină pandemie la un eveniment online unde trebuia să vorbesc în fața unei camere despre pasiune. Nu aveam nici măcar posibilitatea să văd fețele oamenilor (așa sunt evenimentele în format de tip LIVE: vorbești cuiva în speranța că ajungi....undeva). Eu militând aprig pentru un alt tip de educație, fără prezentări și fără discursuri lungi am decis inițial să refuz.

Mi-am dat totuși o noapte.




Dimineața m-am trezit cu metoda prin care să vorbesc despre pasiune.

În ziua evenimentului, m-am plasat în fața camerei, în iunie, cu 10 haine pe mine. Am început să vorbesc despre pasiune și cum putem să ne-o descoperim. Așa că am pornit:


Dacă vrei să îți descoperi pasiunea, trebuie să vezi cine ești tu mai întâi, ce „haine” ai împrumutat de la părinți, prieteni, societate și le-ai îmbrăcat inconștient prin gânduri, idei, reacții sau chiar propria ta carieră.
La început vei da jos haina jobului pentru că ea e, de obicei (și nu obligatoriu la toți), prima care doare cel mai tare, apoi încet, încet vei ajunge la copilărie și toate „hainele” împrumutate de la părinții tăi.
Procesul nu e tocmai simplu, așa cum o spun toți speakerii motivaționali și toate cărțile de dezvoltare personală, însă va fi procesul tău. Drumul tău. Călătoria ta.
La final ajungi să fii gol. Gol din punct de vedere psihic și extrem de vulnerabil la tot ce se întâmplă în viața ta. Atunci conștientizezi negrul acela interior din care nu știi dacă să ieși și cum să ieși sau, mai dificil, dacă merită să ieși. Dacă tu meriți să te vezi cu adevărat.
Aici intervine curajul de a fi tu însuți. Curajul de a fi vulnerabil cum spune și Brene Brown în cartea cu aceeași nume.”

Pe tot parcursul acestei călătorii apar:

- Mentori care te ajută să conștientizezi uneori haine sau accesori pe care nici nu credeai că le ai.

- Metode de cunoaștere. Personal, de-a lungul acestei călătorii am întâlnit mai multe metode de a mă cunoaște mai bine, și deși multe nu sunt trecute în categoria convenționalului, mi-am dat seama, în timp, că toate de fapt, au propria sămânță de adevăr. Toate îți spun tare: RĂMÂI ÎN MOMENTUL PREZENT. LASĂ LUCRURILE SĂ FIE. NU TE MAI OPUNE.

- Cărți – puține, dar bune. Am scris un articol acum ceva timp despre multitudinea de cărți de pe piața dezvoltării personale, dar foarte puține cele care fac și schimbări de perspectivă în mintea noastră. În timp, mi-am dat seama că toate cărțile ajung la noi atunci când avem nevoie de ele. Când suntem deschiși să renunțăm cu adevărat la anumite „haine” și nu știm concret cum, cărțile și soluțiile din ea ne vor ajuta punctual. Până nu suntem pregătiți vor fi pur și simplu idei pentru propriul ego. Confirmări că așa „ar trebui să fie” și „de aceea mă simt așa”. Informațiile din cărți rămân doar la stadiul de minte și atunci, nu mai produc schimbări.



Ce am învățat?

Curajul de a fi tu însuți înseamnă la propriu să ai curaj să te duci acolo unde e durere, să ceri ajutor atunci când nu mai e direcție sau pur și simplu să citești odată cartea aceea pe care încerci din răsputeri să NU o citești.


Curajul de a fi tu însuți înseamnă responsabilitate, adică „mă declar parte activă a ceea ce mi se întâmplă, a ceea ce trăiesc, când iau poziție față de actele mele și de consecințele lor. A devenit responsabil înseamnă a-ți da seama singur, în legătură directă cu un sistem de valori, de impactul unui cuvânt, al unui act, al unui comportament” (Jacques Salome)


În drumul meu, logica a fost mereu așa: am curaj, dau jos o haină, rămân vulnerabilă, mă cunosc mai bine, devin eu însumi. Sunt prezentă în tot ceea ce fac pentru mine, pentru cei din jurul meu.


Să ai curajul de a fi tu însuți întâi, ca ulterior să ajuți alți oameni – a fost cea mai grea haină pe care am dus-o și de la care am învățat tot ceea ce societatea, părinții, oamenii în general nu ne învață:


Prima dată tu. Apoi ceilalți. Dacă vrei să faci cu adevărat bine.