-Ești speriată de viitor?
-Speriată, terifiată, îngrozită, toate amestecate într-un blender.
-Și, cum se manifestă frica, în cazul tău?
-Scriu. Îmi adun toate temerile pe foaie, le las să mă copleșească, să scape de sub control, doar pentru a le ordona pe hârtie mai târziu. Trăiesc frica, apoi o scriu, în toate chipurile sale.
-În altă ordine de idei, scrii când îți e frică?
-Da.
-Care e cea mai mare frică a ta?
-Să nu mai scriu niciodată.
Prea mulți dintre noi nu își trăiesc visurile, fiindcă își trăiesc fricile. -Les Brown
Firesc este să te temi, să îți simți corpul înecat în frică, amintindu-ți că e uman. Dincolo de frică, însă, stă curajul. Curajul de a acționa, de a rezolva, de a face, pur și simplu, ceva. Oamenilor le este frică și, de multe ori, avem impresia că această frică ne face să stagnăm, să rămânem blocați în fața unui semn pe care scrie „STOP”, să ne tăiem aripile pentru că nu vedem un orizont spre care putem zbura sau să ne fofilăm într-un colț în care nimic rău nu ni se poate întâmpla, dar, totodată, nici nimic bun.
Avem impresia că frica ne transformă în oameni vulnerabili, speriați și pe jumătate nimiciți de gândurile ce alunecă din creier direct la suflet și invers. În astfel de momente este foarte dificil să vedem o lumină, să culegem o urmă de speranță ori să ne luăm curajul de a ne înfrunta propriile trăiri. Acest lucru are loc, deoarece căutăm în locul nepotrivit. Soluția, curajul și tot ceea ce avem nevoie poate fi găsit exact în interiorul nostru, dacă scormonim prin ceața care s-a năpustit înăuntru. Oamenii sunt capabili de multe lucruri, mai ales să se vindece pe ei înșiși.
Vorbesc despre frică de parcă suntem cei mai buni prieteni, nu? De parcă este atât de ușor să o trăiești, să o accepți și, în final, să rămâi cu ea. Nu a fost mereu așa. Înainte ca toate astea să aibă loc, mă simțeam neputincioasă, dezorientată, speriată și o adevărată avalanșă de emoții. Au existat momente în care am ieșit victorioasă în fața sa, cel puțin așa credeam. Victoria despre care vorbesc a fost pe moment, deoarece frica a continuat să apară, în diferite forme ale sale: frica de viitor, frica de a eșua, frica de a începe ceva nou, frica de a arăta lumii ce se ascunde în mintea și sufletul meu. Ultima m-a bântuit o bună perioadă de timp, fiind adepta poeziilor și a prozei încă de mică. La început, puneam pe hârtie sentimentele scrise doar cu stiloul sufletului, mai apoi am realizat că frica a fost cea care m-a împins să scriu. Frica de absolut orice mă înconjura, o puneam pe hârtie și dădeam naștere, îndrăznesc să spun, artei.
Personal, cred că arta izvorăște din sufletul uman, iar rădăcinile îi sunt însuși fricile cotidiene.
Frica de viitor a apărut mai târziu, când începeam să mă lovesc de responsabilități. Mă simțeam fără direcție, privind mută spre cele patru litere ce ajungeau să-mi pună capăt: STOP. La fel, o buna perioadă de timp m-am simțit copleșită și aveam impresia că frica îmi e principalul inamic. Adevărul care a urmat, însă, m-a eliberat.
Primii pași în viața de studentă nu au fost ușori, ci acompaniați de griji, stres, gânduri și incertitudine. Îmi place să cred că alegerile ne definesc și că fiecare alegere pe care o facem reprezintă un pas - înainte sau înapoi. Am făcut pași înapoi, de-a lungul vieții, preocupându-mi timpul cu nimic, dar am făcut pași mari înainte și nici măcar nu știam cât aveau să însemne. Am spus DA unei provocări despre care nu aveam nici cea mai mică idee. Am spus DA programului de practică la FUTURE. Recunosc, mi-a fost frică. Avem nevoie de mult curaj pentru a începe un nou drum, mai ales atunci când o luăm de la zero. Cu toate astea, curajul întârzie uneori și este perfect normal să începem un drum cu frica în buzunar.
Am realizat că nu frica e cea care îmi pune bariere, ci eu însumi.
Atunci am ales să fiu curajoasă, să explorez, să îmi permit să eșuez și să mă ridic. Am devenit curioasă de cum se simte să greșești, dar mai ales de ce simți când îndrepți ceea ce era strâmb. Acela a fost momentul în care privirea care era țintită spre semnul STOP și-a schimbat direcția. De fapt, mă aflam într-o intersecție cu multe variante în care puteam alege să mă îndrept. Am realizat că, deși nu puteam să zbor spre orizontul dorit, pot alege să merg pe jos, pas cu pas, lucru care îmi va scoate în cale mai mulți oameni frumoși și experiențe din care să învăț. Acum înțelegeam că, victoria, în acest caz, nu înseamnă să îți învingi frica, ci să înveți să o trăiești, să o accepți și să o lași să te poarte prin viață, dorindu-ți să crești pe spatele ei.
Ceea ce a urmat a fost începutul unui lung și frumos drum al descoperirilor, greșelilor, învățării și al experiențelor. Un drum, pe cât de anevoios, pe atât de frumos. Am înțeles că, uneori, pașii pe care îi facem în viață devin mai lenți și mai mici, nu fiindcă facem ceva greșit, ci pentru a ne da șansa de a privi și a reflecta la viața minunată care ne înconjoară în acel moment.
Acum nu mă mai ascund de frică, ci o aștept cu brațele deschise pentru a-mi face loc curajului ce are să crească pe urmele sale.
_________________________________________________________________________________________________________
Articol realizat de: Mureșan Alexandra
Editor: Mădălina Hodorog
Photos: Unsplash
Articolul face parte din categoria Sunt Student. Care este hasul din gândurile mele? în care am provocat studenții să scrie ei un articol despre emoțiile, haosul din gânduri și din suflet. Prin intermediul acestor articole-opinii îmi doresc ca tu, cititorul, să conștientizezi mai bine modul în care gândesc tinerii și să îi ajuți, acolo unde poți, prin experiența sau personalitatea ta. Aceste articole-opinii sunt redactate în întregime de studenții care și-au luat provocarea de a vorbi deschis despre lucrurile despre care nu prea vorbim în mod normal.
Iubesc să ajut tinerii să iasă din haos. Așa cum știi, programul FUTURE - Construiește cu pasiune a ajutat în 5 ediții peste 350 de studenți și 200 de profesori universitari să facă trecerea de la facultate la primul job. Din 2022, am lansat și programul FUTURE Student - Alege un viitor cu pasiune unde ajutăm elevii și profesorii de liceu să ia decizii conștiente legate de alegerea facultății.
Construiesc punți acolo unde sunt prăpăstii. Între liceu și facultate. Între facultate și piața muncii.
(Mădălina Hodorog)