Unde vrei să te angajezi? - devine pentru mulți tineri o întrebare chinuitoare. Motivul? Nu știu ce iubesc, ce joburi ar putea avea care să se plieze pe atuurile lor și nici nu au suportul celor de jur pentru orice decizie iau (părinții știu prea bine care sunt domeniile bine plătite, piața știe clar că IT-ul este de succes și alte exemple de acest gen se răspândesc rapid).
Pentru a găsi o rezolvare la această situație, trebuie să ne uităm în spate la alegerea facultății/liceului - o direcției de viață pe care tinerii o aleg influențați de oamenii aproapiați lor - părinții.
Acest articol este pentru părinții care vor să își îndrume copiii către un domeniu care se pliază pe atuurile lor. Pentru a contura mai bineacest subiect am vorbit cu psihologul Raluca Anton, persoana care înțelege foarte bine nevoile angajaților, a companiilor, dar și a individului.
Cu această perspectivă largă, i-am adresat o serie de întrebări despre cum încurajăm tinerii să ia decizii de viață.
Sunt din ce în ce mai mulți tineri care nu își cunosc pasiunea, implicit nu știu încotro să se îndrepte. Ce poate face școala/facultatea în această direcție?
Aceasta este, cu certitudine, una dintre cele mai mari provocări ale sistemului de învățământ. Cazul meu a fost unul fericit, decoperindu-mi pasiunea în facultate și practicând-o cu mare plăcere. Însă, pentru marea majoritate a tinerilor pe care am ajuns să o cunosc prin intermediul colaborării cu diverse companii și, uneori, a programelor de consiliere în carieră aplicate angajaților, am tras concluzia că lucrurile nu stau astfel.
Trenul orientării în carieră este plasat ineficient în liceu și, mai ales, în facultate. Dar nu este vorba doar despre asta. Problema majoră constă în faptul că școala românească se focusează prea mult pe partea teoretică; excluzând componenta aplicativă care ar putea dezvolta noi abilități de învățare.
Sunt conștientă că există Săptămâna Altfel, dar de ce nu ar putea exista Anul Altfel? Un an în care elevii să fie expuși în fața unor meserii, unor noi abilități, cum ar fi: comunicarea, lucru manual, munca în echipă, managementul unor proiecte, rezolvarea de probleme etc.
Acestea pot fi învățate inclusiv de la vârsta preșcolară, impactul viitor fiind cu adevărat benefic, întrucât tânărul va știi ce îi face plăcere, și ce nu. Va învăța mult mai ușor cum să își aleagă o meserie și nu va mai fi la fel de dezorientat ca o bună parte din generația actuală, care nu știe ce își dorește să facă sau ce va face în plan profesional în următorii ani.
De asemenea, le-ar putea oferi o flexibilitate când vine vorba de profesie, având în vedere că o bună parte din meseriile care există acum, nu vor mai există peste 25 de ani.
Pornind de la acest context, foarte mulți părinți nu știu cum să facă orientare în carieră cu copiii lor, deși tot ei sunt cei care dau sfaturile cele mai decisive. Ce ar trebui să facă părinții (pas cu pas) pentru a-i ajuta pe tineri să ia o decizie de viitor?
Părintele are rolul important de a-și ghida copilul încă din primii ani de școală, când acesta este mânat de curiozitatea de a explora și de a experimenta. Putem avea în vedere ca exemplu sportul. Acesta îmbunătățește atât starea de sănătate, cât și nivelul de bucurie.
În loc să ne mai punem micul explorator să încerce un sigur sport pe care să-l ducă la nivel de performanță, ar fi indicat să îi dăm ocazia să încerce mai multe pentru a vedea unde se simte confortabil. Ulterior, performanța vine ca o consecință naturală a faptului că îi produce plăcere și nu este oligat să o facă.
Privind metaforic, copilul se află într-o călătorie proprie, iar părintele este cel care îi oferă harta care să îl îndrume. A folosi harta înseamnă să respecți niște reguli, niște limite, niște cadre. Eu, în rolul de părinte, îți pot spune cum aș alege dacă aș fi în situația ta, dar tu ai libertatea să mergi pe care drum vrei, pentru a explora și alte căi. De asemenea, nu este musai să ajungi cât mai repede sau primul la o destinație, ci mai degrabă să te simți împăcat cu ceea ce ai găsit în drumul tău. Până la urmă, viața nu este doar o competiție.
Care consideri că sunt cele mai esențiale aspecte de care trebuie să ținem cont ca părinți atunci când oferim sugestii de viitor copiilor noștri?
Eu, în rolul de părinte, nu știu ce ți-ar plăcea, pot doar să îți spun ce mi-ar plăcea mie.
Ai voie să îți placă ceva ce mie nu îmi place, sau ceva ce eu nu înțeleg!
Ai voie să explorezi, atâta timp cât există niște reguli de bază de la care să pornești (de exemplu: încerci un sport, dar nu renunți din prima, gândindu-te că nu îți place. Îți mai dai ție o șansă să te cunoști făcând și asta)!
Ai voie să te răzgândești!
Eu sunt mereu aici pentru a povesti despre ce ți se întâmplă.
De multe ori copiii (mai ales cei mari), nu au nevoie de soluții atunci când vin înspre noi. Au nevoie de suport și să știe că este cineva acolo, că au mereu un “acasă” emoțional la care să se întoarcă fără a fi judecați. Acesta este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate face un părinte.
Sunt foarte mulți tineri care au decis în aceste luni ce urmează să aprofundeze în următorii ani. Sunt tineri care s-au înscris la liceu la o anumită specializare, cei care s-au înscris la facultate sau sunt proaspăt ieșiți de pe băncile facultăților. Întrebarea „și eu unde mă duc acum?” este în mintea tuturor. Ce sugestii ai în acest sens?
Le-aș recomanda să apeleze cu încredere la ședințe de orientare în carieră. Li s-ar putea clarifica multe lucruri cu privire la ei înșiși și, în același timp, ar putea găsi împreună cu consilierul strategii care să îi ajute pe termen lung în carieră. Nu este nevoie ca să treacă singuri, sau doar cu familiile lor prin acest demers de cunoaștere și descoperire.
Sursă foto: Andreea Olah
Trainer & Consultant
Commentaires