Profesorul conectat cu piața muncii - Interviu cu Anișoara Pavelea

Anișoara Pavelea este profesor alumni în programul FUTURE și lect. univ. dr. la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Iubește domeniul comunicării, dar și rolul de profesor, rol pe care și-l perfecționează continuu. Din acest rol participă la „evenimente din interiorul și din exteriorul Universității, care conectează lumea academica cu comunitatea mai larga, cu mediul de afaceri, cu angajatorii, cu antreprenori și cu ONG-urile.


Crede că studenții trebuie să aibă o cultură generală în primul rând. Să știe câte puțin din fiecare domeniu. Să aibă curiozitate și sete de cunoaștere. Să fie deschiși la idei noi. Să știe ce nu știu și unde pot găsi resurse utile. Să caute să învețe ceva nou din fiecare experiență prin care trec.


#ProfesorulAltfel e Anișoara, iar cursurile și seminariile ei conectează universitatea cu piața muncii.





Despre metodele de predare


Știu că inovezi cât mai des prin metode de predare interactive. Cum faci acest lucru?

Nu știu dacă sunt neapărat un inovator și asta nu pentru că nu aș vrea, ci pentru că nu am atât de mult timp la dispoziție. Mă interesează metodele interactive și mai ales cele conversaționale, dar cred că e și foarte greu să ții pasul cu tehnologia. Nu mi-e frica să întreb și să cer ajutorul colegilor, atunci când nu stiu să fac ceva. Domeniul nostru de altfel este unul foarte dinamic și asta ne obliga să ne updatăm periodic.


Îmi place foarte mult discuția euristica, studiul de caz, problematizarea, îmi place să folosesc proiectele de tip service-learning în activitatea de seminar și să fac conexiuni cu materia predata.


De unde te documentezi ca profesor de comunicare să rămâi la curent cu ce se întâmplă în piață și să integrezi noi metode de predare?

Mă uit mult și la ce se întâmplă în afara. Particip la evenimente din interiorul și din exteriorul Universității, care conectează lumea academica cu comunitatea mai larga, cu mediul de afaceri, cu angajatorii, cu antreprenori și cu ONG-urile. Și cred că norocul meu e că sunt înconjurată de oameni valoroși, de la care învăț constant.





Relația cu studenții acum



Cum îi vezi pe studenți acum?

Pentru ei este foarte greu să iasă în fața colegilor la un seminar și să șusțină de exemplu un impromptu speech de 2 minute. Pentru unii e greu să participe la munca în echipa. Pentru alții e dificil să primească și să ofere feedback.

Am învățat în ultimii ani să nu forțez prea mult limitele. Sunt studenți care au probleme legate de anxietatea sociala sau anxietatea de performanță.


Așa că încerc să fiu cât mai receptiva la semnalele pe care le transmit, să întreb atunci când nu înțeleg clar, să îi încurajez, să creez un mediu sigur, în care accentuez faptul că învățam unii de la alții.


„omul cât trăiește tot învață”, cum spunea Hector Malot. Că tuturor ne e greu la început, dar cu puțin exercițiu și efort, facem progrese. Mă ajuta mult pasiunea mea pentru psihologie și pedagogie. Învăț la fel de mult din eșecuri și le iau că pe o oportunitate de face lucrurile mai bine data viitoare.


Am avut o perioadă de educație online, iar în facultate, acest tip de educație va mai continua cel puțin încă un semestru universitar. Cum vezi tu acum tehnologia atunci când predai?

La început a fost foarte stresant. Am în semestrul al doilea foarte multe cursuri și lucrez cu grupuri mari de studenți. A fost o perioada foarte scurta în care a trebuit să ne facem cont de zoom, să încercam aplicații, să programam întâlniri online, să ne regândim conținuturile și modalitățile de evaluare, să învățam ce înseamnă sincron și asincron etc.


Acum sunt mai relaxata, dar cantitatea de efort este enorma. Încă experimentam mulți dintre noi. Sunt lucruri pe care uneori le învăț de la studenți.


De exemplu, primul Menti a fost făcut de o studenta din anul 2, care atunci când am vrut să le dau un scurt chestionar hârtie-creion, mi-a arătat cum se face asta în aplicație. Tehnologia poate simplifica foarte mult procesul, dar trebuie să investești efort pentru a o „îmblânzi”, pentru a te deprinde cu niște lucruri uneori banale, cum ar fi să faci trecerea de la drive la zoom sau Teams.


Atunci când te simți depășit, nu este greșit să spui “Nu știu”, și să ceri ajutor.

Interfațele sunt friendly, dar tot mă simt că un copil în scoală, care are nevoie de tutoriale, de ghidaj, de exercițiu și îndrumare. Partea faina e că am colegi care mă ajuta atunci când nu stiu să fac ceva, iar eu am învățat încă din primul an de predare că e ok să spui nu știu și să cauți împreună soluții la probleme. Intodeauna vei avea un student care e mai pasionat decât tine de un domeniu cu care ești poate familiarizat, dar care e doar o parte din ceea ce tu predai, iar acest lucru, desi poate fi provocator, poate reprezenta o resursa utila pentru întreagă comunitate de învățare.







Ce dezavantaje au studenții din ziua de astăzi față de studenții de ieri, din punctul tău de vedere?

Cred că întotdeauna avantajele vin la pachet cu dezavantaje. Studenții sunt foarte avantajați pentru că au acces facil la educație, pentru că au acces la tehnologie, la cunoaștere, la experți, la resurse, dar în același timp, e foarte greu pentru ei să facă diferență intre calitate și cantitate. Au acces la o cantitate nelimitata de informație, dar le vine greu să o filtreze.


Au acces la multe aplicații, dar care e cea mai adecvata nevoilor lor și nivelului lor de competente? Am acces la cărți, dar cați mai citesc? Au acces la evenimente culturale, dar cați le mai apreciază daca ele sunt atât de numeroase și unele chiar obținute fără efort? Apoi cred că unele dezavantaje se datorează modului în care au crescut. Mulți ajung să se simtă îndreptățiți, mulți sunt supraprotejați, în vreme ce mulți sunt lăsați nesupravegheați, abandonați.

Dar multe dintre aceste efecte negative se datorează și expunerii lor la tehnologie fără ghidaj potrivit.






Viitorul sună bine


Cum arată viitorul pentru tine?

Cred că 2020 ne-a învățat că orice e posibil. Că suntem foarte rezistenți, că ne putem adapta, că trebuie să cerem ajutorul când ne simțim depășiți, că e ok să visam, să ne facem planuri, dar să nu pierdem din vedere prezentul, să fim recunoscători pentru ceea ce avem și pentru ce am realizat până în prezent și să păstram speranță că ne așteaptă lucruri bune în viitor.



Autor: Alex Turdean Editor: Mădalina Hodorog

Photo: Arhivă personală